00:00|00:00
Profil (29)
Questions/Réponses (1)

How can you be sure, That the last rose Won't turn his thorne, And you'll bleed eternaly the love that grows inside te mask, and appears in front of her eyes?

Suivre
Inainte de toate
Sunt eu
 Sunt foc
Furtuna
Urme de fier.
 Sunt vantul ce l simți in coastă
Sunt pământ
 Sunt apa
 Sunt foc
Metal
Si urme de dorința.
 Sunt un suflet singur
Schingiuit in sentință
Sunt unic
 Sunt urlet
Lasat de suferință
Caci atingerea mea
E pura credință
Sunt cel ce a vorbit cu luna
Si cel ce a liniștit furtuna
Sunt cel ce in miez de noapte iarta
Si cel a carui privire arde
Ia ma cu tine, străine,
Si atinge ma cum stii mai bine
Si daca te temi ca s de porțelan
Muta ti intenția altundeva
Sunt un spirit veșnic viu si liber
Sunt ce aleg si ce mi reprezint singur
Sunt un un punct negru pe o coala alba
Sunt ultima frunza
Ce pica n toamna
Sunt eu si totodată sunt alta
Si hai nu uitam, ca eu traiesc cu asta.

Vorbesc cu luna
 Si ea mi vorbeste 
 Jumatatea nevazuta
 A unui suflet schingiuit
 De trairi mult prea intense 
Si consumate mult prea devreme... 
 Si mi povesteste
 Si o ascult vrajita 
Cum imi zice
Povestea unui prinț
Negru-ntunecat
 Care pentru a lui lumina,
Un inger, facut din păcat, 
A invatat sa iubească
Si nici ca a încetat
El se bătu cu zmeii
Cu fricile si zidul protector al prințesei
Cu moartea mereu aproape
 Dar n a renuntat.
A omorat pretendenti dintr o privire rece
 Si a uitat nebunul
De ce iubeste ....
O privea cum
Trista,
Plangea in turnul inalt
 Si sufletul lui
Rupt in bucati
Se simtea inca atras
De o privire trista
De o lacrima pe obraz
Si nici acu n a putut sa uite
Schimbarea de macaz
La ea te uiți 
 Cum se uita orbii la lună 
Fara curaj 
Si totusi cu inima n mana. 
La ea revii 
Ca la o piesa mult prea buna 
Pierdut pe refren 
Uitat in cantec. 
Te uiti in ochii ei si vezi 
Nebunii de negru cum lupta 
Cum o tin captiva 
Pe zeita rosie 
Intr o celula alba. 
Ea ti urla numele 
Ca pe o rugaciune
Tu privesti la ea 
Si rogi sa te sugrume... 
Ai pierdut curaj 
Ai pierdut speranta 
Cand regina ta 
Spera subit sa fie moarta. 
I ai fost călăul vietii 
Caci numai tu ai fost 
Acolo sa te lupti cu mortii 
Ce i pazeau zidurile de fier,beton si carne. 
Si uite ca... durerea ei 
Azi
Se transformă-nepăsare
Some things are meant to be. 
Why do we fight it? 
Why are we so dumb 
And consume ourselves 
Over dumb stupid shits
That can t actually change 
Anything. 
can i? 
can i hold you? 
could you breathe 
through me? 
can i release your sorrows 
in a night full of stars? 
can i mend your soul
and make it my home?
can... 
can we get insane together?
can we get lost in a moment and nothing more?
can i heal you?
If love.... then what? 
i wish i could say
that it is an simple answer
that even a child can see through my question
but what if... 
what if the only answer is in the mind of a madman?
what id we all are insane? 
each in his own way.. 
if love....then what? 
maybe then love. 
i don t know a better answer 
and the tears on my cheeks
are the only validation needed. 
i feel ripped apart 
each piece of me 
in another human
but love... 
i know.. 
it can make you feel again ....
whole. 
if only cry would heal past wounds
as well as suture 
a shattered mind and trust
in words, minds and 
dreams. 
if love... then nothing else 
just heal. 
and be. 
Sober up
From the the dreams
That makes you breath heavily 
Even though
The touch 
On your body
That warmth
It is the most vicious 
Drug
In this life. 
You follow dark eyes 
Through alleys
But you feel easy as an feather
When he hold your hand. 
But baby... 
It is just another dream
That feels too real. 
Get up
Face your reality. 
It will get better 
I promise
When the morning
Began to rise
From the steely 
Clouds of time. 
My shivering 
Went numb
Because for a brief moment
I saw you in my mirror
I felt your touch when 
The wind blew my hair away 
It was like it was mad 
For cutting it short
I felt the kiss on my cheek
When the sun gently touched me 
And i 
Could never believe
I could fall in love
As hard as then
But... 
I was inlove with our memories.
Inchide usa cand pleci!
Caci e pretutindeni frig
Si tremur 
De parca in organele mele
S a pornit un groaznic cutremur
Odata cu usa trantita 
Puternic
De perete.
E trist ca mi s a luat lumina
Iar sufletului ii e frica
De singuratatea intunericului
Iar șoaptele
Se aduna in cete 
In colturile casei
Si nu pot sa le mai ignor
Mult timp.
Grabeste te odata 
Sa vii cu tigarile alea!
Caci imi arde inima
De neputinta
De a incalzi 
Iarna stabilita n casa. 
Ai lasat
Cafeaua aburinda pe masa
Tigara pe jumate fumata
Si un dor nestins 
In arterele mele
De tine 
Si de ale tale imbratisari 
E rece oriunde ajung
Imprumuta mi
Caldura
Ce arde mocnit
In inima ta
Caci vreau sa mai traiesc. 
We talked
And talked, and talked 
Until you decided to stop. 
And i was left
Alone
In a sea of judgemental thoughts 
Who screamed at me
It was all your fault!
And maybe it was, 
I could not deny it,
Probably because i felt that
That pain in the heart
When i understood 
That i took a path
That no longer connected yours
And i was alone. 
Left in a field with memories
Drank away my regrets
Only i could forget 
The day we met
The trees that witnessed 
Our disscusions
And the storm that fulfilled
Our kiss. 
We talked until
We had nothing more to talk about
Until
We could no longer remember 
What made us so close in the first place. 
Coming back
To an old memory 
It is like 
Seeing what you could have become
If your choices would be different
And all your tears 
Would be caused by smth else. 
Crying is like a dose of medication
That you offer to yourself
Again and again
In order to
Make it easier for your soul 
To stand it. 

She was the moonlight He was the sunlight Every morning she kissed him goodbye And every night, he let her shine above all Like the eternal flame That burned between them For so long And never turned to dust. He... was handsome Like a greek god She.... was like an everlasting dream And together They showed the world That true love lasts forever In pain In solitude But in the same time In light In forever stolen moments They were The cry The sorrow The light The love So different Yet so alike And they were capable Of dying To let the other breath
What s going on? 
Why my heart is still beating
But my soul is tired..
Of this bullshit we call life
Of this death of the emotions
Of the drowning in sorrows. 
What if we don t know how to swim
Through the ocean? 
Small lies,white lies
That we keep repeating 
Over and over
Creating some sort of control 
Above the unfairness of this everyday routine. 
Keep lying to yourself kiddo
You don t want to get hurt
Too bad it is not your choice
And you got to get through some shit
To understand the meaning 
Of some emotions. 
Or maybe all the emotions you have been through
Your whole life. 
Make it big
Make yourself proud babygirl. 
You are not the midsummer dream,
You are a new whole level of fantasies. 
Make sure you remember that. 
Mi as dori o clipa de liniste 
Intr o mare de suflete grabite
Spre zenitul unui vis
Tomnatic,trandafiriu 
In care se îneacă 
Vise,sperante si moarte
Caci toate isi doresc 
O simpla scapare. 
Dar tu? 
Esti doar un pitic 
Ce in tranzitia sa
Spre noroc,
A uitat sa încerce sa zboare
O briza calda trece
Prin materialul subtire
Al unei cămăși aruncate 
Pe un trup nu demult 
Dezmierdat de atingerea ta 
Totul pierdut intr un pahar de vin
Băut pe jumatate. 
Imi trezesti vibratii,
Bati in ritmul inimii mele
Atâtde naive si de pierdute
In cuprinsul negru
Al noptii cu luna plina
Si al unui sarut ratacit
Pe gatul sensibil
Si plin de urme
De tine. 
M ai lasat dezgolita de temeri. 
Ma pierd
In senzatii uitate
Imi caut pacea 
Intr o narghilea si un ceai uitat pe masa
Intr un loc unde 
Uit de mine 
Si de tine
Si de viata
Si las grijile deoparte
Odata cu aburul ce iese 
In cerculete din gura atat de pocita
A unei roscate ce nu demult 
Supravietuia,
Insa schimbarea se pretrecu
La fel de surprinzator
Ca ritmul unei batai de inima 
Cand te emotionezi. 
Hai sa zburam. 
Unde viata si moartea nu exista. 
Unde doar sufletele se lipesc 
Si se contopesc 
Cum noi n am putea vreodata. 
Atinge stelutele de pe tavan cu mintea,
Caci suflul tau, ar dezradacina
Uitarea. 
nu stiu 
cum ai plecat aseara 
si m ai lasat imbracata doar in temeri 
de parca ele 
m ar putea proteja in fata frigului ce razbate din mine
si ma pierd pe niste strazi pe care am mai fost candva
pierduta in negura noptii
doar eu imbracata n alb 
aprind tigara 
incerc sa ma incalzesc sau 
poate sa umplu golul din mine cu fum 
caci eu nu stiu ce mi lipseste asa profund 
poate ca mi lipsesc eu cea de demult 
sau poate ma las prada iar unui 
pesimism macabru
deprins parca din filmele alea 
in care 
baiatu tre sa i schimbe fetei mintea pt a  fi cu ea
sincera sa fiu nici nu cred ca exista asa ceva  
dar cui ii pasa? 
suntem si vom fi doar scantei de viata 
intr o lume neagra de amar si grija
si cu totii stim 
ca, 
scanteile se sting usor 
in bataia vantului 
ce fura 
vieti si suflari calde din tine iarna. 
ce merita sa risti pt a fi fericit? 
frumusetea? 
chipul? 
pasiunea?
 banii?
viata?
 presupun ca nici eu nu mi pot da un raspuns . 
dar poate candva 
o sa aflu. 
va trebui sa aflu. 
EA nu avea nume
curg rauri din mine pe o pagina alba 
patata pe colturi de un rosu inchis. 
 curg rauri de plete roscate pe umeri albi,
 imaginea perfecta contrastul suprem alb negru, 
si o pata de culoare.
 un univers integru de rau bine si pasiune,
 care se scurge incet acoperindu mi si trupul, 
 ca un tatuaj.
 apar povesti triste, groaznice, romantice 
daca stii cum sa citesti un suflet.
 ele urla povestea lui nimeni,
 intr o seara de iarna, 
 ce visa la ani lumina la lumina slaba a unei lumanari,
 ce i oferea culoarea perfecta pentru un apus murdar. 
 de ai fi vazut o asa,
 nimic nu ti ar mai fi parut atat de fascinant... 
poate ea si.... 
 a da, ea si marea.  
Haos
e haos in lumea mea 
 e plin de clipe si tigari arse pe jumatate,
 de lacrimi care nu au curs,
 de scrum de la vise ce mi au murit in brate.
 intortochiat e drumul pe care pasesti , straine 
vezi sa nu te piezi in neant. 
 e haosul pe care l respiri, 
 e briza ce te face sa respiri, un drog nou, la care nu rezisti.
 e haos in inima mea,
 te ranesti la orice colt de cioburi din bucatile ce s au rupt din mine,
 si au ramas cicatricile. eu sunt luna intr o lume de negru smoala,
 intr o clipa o furie rosie,
 iar in alta o alta pagina goala.
 e frig la mine n labirint,
 baricadeaza ti inima bine, ascunde o in abis
, numa sa nu o fur,
 privind in cristale margelate si uitand sa mai rasar. 
 e haos, ceata, si un mult prea banal nesfarsit..
 ajungi la un capat de lume, unde nu pare sa se schimbat nimic, 
 dar nici tu n ai idee cat de mult te a schimbat, 
o ultima adiere, ce parea calda in iad,
 si cat de mult te am dat peste cap.  
1 | 2