nu stiu 
cum ai plecat aseara 
si m ai lasat imbracata doar in temeri 
de parca ele 
m ar putea proteja in fata frigului ce razbate din mine
si ma pierd pe niste strazi pe care am mai fost candva
pierduta in negura noptii
doar eu imbracata n alb 
aprind tigara 
incerc sa ma incalzesc sau 
poate sa umplu golul din mine cu fum 
caci eu nu stiu ce mi lipseste asa profund 
poate ca mi lipsesc eu cea de demult 
sau poate ma las prada iar unui 
pesimism macabru
deprins parca din filmele alea 
in care 
baiatu tre sa i schimbe fetei mintea pt a  fi cu ea
sincera sa fiu nici nu cred ca exista asa ceva  
dar cui ii pasa? 
suntem si vom fi doar scantei de viata 
intr o lume neagra de amar si grija
si cu totii stim 
ca, 
scanteile se sting usor 
in bataia vantului 
ce fura 
vieti si suflari calde din tine iarna. 
ce merita sa risti pt a fi fericit? 
frumusetea? 
chipul? 
pasiunea?
 banii?
viata?
 presupun ca nici eu nu mi pot da un raspuns . 
dar poate candva 
o sa aflu. 
va trebui sa aflu.