Vorbesc cu luna
 Si ea mi vorbeste 
 Jumatatea nevazuta
 A unui suflet schingiuit
 De trairi mult prea intense 
Si consumate mult prea devreme... 
 Si mi povesteste
 Si o ascult vrajita 
Cum imi zice
Povestea unui prinț
Negru-ntunecat
 Care pentru a lui lumina,
Un inger, facut din păcat, 
A invatat sa iubească
Si nici ca a încetat
El se bătu cu zmeii
Cu fricile si zidul protector al prințesei
Cu moartea mereu aproape
 Dar n a renuntat.
A omorat pretendenti dintr o privire rece
 Si a uitat nebunul
De ce iubeste ....
O privea cum
Trista,
Plangea in turnul inalt
 Si sufletul lui
Rupt in bucati
Se simtea inca atras
De o privire trista
De o lacrima pe obraz
Si nici acu n a putut sa uite
Schimbarea de macaz