te bati 
                                                   incet dar sigur,
                                        te bati cu aureole de hartie, 
                                   ce coloreaza o  inima supta de sange
                                Si totul pare un univers pierdut in noaptea cea mai neagra
                       si imbatat cu cel mai dulce vin , sa stiu sigur ca nu mi vei uita gustul amarui 
                 de dupa cea mai dulce degustare, avuta intr o noapte, cand luna era plina , si inima mea     
          inca nu se scurgea in pahar , rugand zeii sa fie gata totul, dintr o singura gura, o singura sansa , un singur shot 
                                           si amandoi am fi uitat, de unde am plecat. 
                                  din cand in cand , unul trebuie macar sa visezi 
                              ca aureolele sunt reale, si ca tot ce a simtit, nu erau doar iluziile 
                         unui copil ce si dorea prea mult, marea....